Despre “Vremea locţiitorilor” [RO]


Cine caută să înțeleagă ce se întamplă, dincolo de aparențe, în România de azi, dar și în alte părți ale Europei trebuie să citească “Vremea locţiitorilor”. Scopul afirmat al cărții, de a face o incursiune în spiritualitatea albaneză, prin dialogul cu scriitorul Ardian-Christian Kuciuk, este înșelător. Și, îndrăznesc să cred, greșit din punct de vedere editorial, pentru că a închis din start vânzarea cărții la o nișă de piață; la urma urmelor, era previzibil un interes mai degrabă scăzut al publicului cu privire la Albania și spritualitatea ei... Să fim realisti... poate să fi avut cititorul plăcuta surpriză să descopere între coperți o colecție a bancurilor care circulau despre albanezi, despre armata albaneză etc., poate atunci ar fi fost un best-seller. Eu însumi am primit cadou această carte și poate că nu mi-ar fi atras atentia pe rafturile vreunei librării.
Revenind la ce conține cartea, de fapt, se cuvine să menționez că subiectele discutate de Iolanda Malamen cu Ardian-Christian Kuciuk relevă treptat cel puțin două dimensiuni pe care cititorul le poate reține și explora ulterior, prin alte lecturi... poate că ăsta e unul dintre meritele ascunse ale cărții, deschide vaste spații de dialog.
O primă dimensiune ține de filonul albanez al romanelor publicate de scriitor și, în subsidiar, de istoricul său personal de interacțiune cu Romania, ambele perspective fiind bine-venite ca o nouă contribuție la puntea culturală dintre cele doua țări.

Mai puțin evidentă, dar mai valoroasă (o consider eu) este cealaltă dimensiune ce poate fi regăsită în substratul interviului, cea care dezbate o serie de subiecte, precum ce sunt și ce nu sunt liderii de azi, condiția omului în societatea contemporană, raportarea la ceilalți etc. Aceste subiecte sunt fragmentar abordate, dar sunt ingredientele necesare cu care Ardian-Christian Kuciuk ar fi putut fi un scriitor cu audiență internațională, dacă nu ar fi fost albanez și, mai ales, dacă nu ar fi publicat în limba romană. Aceste subiecte constituie premise pentru explorarea unor teme universale, deci adresabile unui public mai larg decât cititorii de carte din Romania, iar maniera în care scriitorul răspunde în contextul interviului reflectă o reală charismă de autor: are o profunzime de spirit grea, asemănătoare cu cea emanată de Ernesto Sábato (poate că reflectă originea albaneză a ambilor scriitori), dar care în același timp se echilibrează cu o rară intensitate de gândire, de meditație – o viziune lucidă, care, totodată, transcede luciditatea și care, în final și în mod neasumat, lasă să se întrevadă încrederea în viața pe care numai un om încercat o poate dobândi.
Comentariile mele sunt un îndemn tardiv de a fi citită acestă carte, tardiv pentru că nu stiu dacă mai poate fi gasită în librării, iar o reeditare cel mai probabil este exclusă. Cu toate acestea, Ardian-Christian Kuciuk este un scriitor care merita pe deplin atenția publicului și sper să-i rețineți numele, astfel încât posibile scrieri de viitor ale sale să ajungă în bibliotecile din casele dumneavoastră. Altminteri, un scriitor necumpărat rămane în anonimat.

Sursa: https://unciudadanodelmundolibre.wordpress.com