Adevăratul roman al anului 2010...

GEORGE MOTROC

După anul 1990 şi apoi după 2000 literatura română s-a diminuat numeric, dar, mult mai îngrijorător, mai ales valoric... Cauzele multiple şi complexe de la cele de neevitat- dispariţia fizică până la cele mai puţin rele prin ,,evadarea” spre ocupaţii mult mai profitabile financiar precum jurnalismul neliterar sau aceea de slujbaş literar la stat. Toate aceste mecanisme au fost analizate şi explicate uneori cu lux de amănunte de persoane mult mai avizate din domeniul Republicii Literelor de la noi, astfel încât nu mai sunt prea multe de spus... Totuşi, s-ar putea atrage mai mult atenţia asupra unui paradox: literatura română, cel puţin într-o anumită măsură, s-a şi revitalizat prin infuzia datorată, spre exemplu, noului val literar venit din Republica Moldova sau altor scriitori veniţi din spaţiul balcanic...
 Un astfel de fericit şi totuşi foarte rar exemplu care ar merita mai multă atenţie este şi Ardian Kuciuk, acesta având o carte de vizită impresionantă. Citez doar parţial de pe coperta interioară a ultimului său roman - EX, apărut în anul 2010 la editura revistei ,,Contemporanul”, colecţia ,,Biblioteca Contemporanul”: ,,Ardian-Christian KUCIUK (pseudonimul literar al lui Ardian KYCYKU) scriitor de expresie albaneză şi română, eseist, traducător şi editor născut la 23 august 1969 în oraşul Pogradec din Albania. Doctor în filologie şi doctorand în teologie. Conferenţiar în ştiinţele umaniste şi ale comunicării, decan al Facultăţii de Arte şi Ştiinţe a Universităţii ,,Gheorghe Cristea” din Bucureşti. (...) Membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Ligii Scriitorilor din Albania, al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti; membru corespondent al Central European Academy of Science and Art. Co-fondator şi director al Revistei Europene Haemus; redactor-şef al Revistei universitare ComunIQue." În ceea ce priveşte activitatea literară, din cele peste 20 de titluri de opere scrise de acesta nu voi cita decât ultimele lucrări de specialitate- Introducere în Semiotică, Semnele şi Cetatea (prelegeri), piese de teatru- Sângele neutru – Viaţă de sufleuri, Tatăl, Excelenţă – 5 imagini din oglindă şi romane- Asediu – roman scris cu foarte puţine ghilimele, Ex – roman de dragoste şi conspiraţie.
Înainte de a citi acest ultim roman al său, mi-au stârnit curiozitatea rândurile de pe ultima copertă a cărţii, dar pentru a nu strica cuiva plăcerea ulterioară a lecturii, citez doar primele două fraze: ,, Povestea uluitoare a unui gropar balcanic, un individ ce are parte de un miracol mai puţin reperat de literatură sau de presă. Viaţa lui se schimbă după un vis obişnuit, un craniu şi o prietenie oferită de doi tineri care luptă, fiecare în felul său, cu imprevizibilul existenţei.”
Nu ştiu dacă aceste rânduri citate mai sus aparţin autorului sau altcuiva, ceea ce pot spune cu siguranţă este faptul că pe mine au reuşit să mă pună pe gânduri şi m-au făcut să mă întreb: Oare se poate face ROMAN vorbind despre aşa ceva? Poate cineva să mai câştige astăzi un asemenea pariu? Primele pagini citite din acest ultim roman scris de Ardian Kuciuk au fost şi ele la fel de tulburătoare şi m-au convins că autorul lor este un SCRIITOR care merită toată atenţia noastră, chiar dacă acesta nu face parte din acel tip de cărturari care se află în centrul atenţiei mediatice şi pe care să-i vezi mereu la televizor dându-şi cu părerea despre orice şi oricine sau despre care gazetele noastre literare nu se grăbesc să scrie probabil pentru simplu fapt că acesta nu face parte din tabăra lor, dar nici din tabăra duşmanilor care trebuie neapărat anihilaţi prin scris.
Citind romanul EX, gama senzaţiilor a fost una neaşteptat de diversă: de la curiozitatea citatului de pe ultima copertă şi a primelor rânduri ale textului, am trecut la uimirea contrariată a primelor zeci de pagini şi apoi la speranţa transformată în certitudine de relectura pe fragmente: DA, acesta este unul dintre cele mai interesante romane ale anului 2010! / DA, acesta este adevăratul roman al anului 2010! Toate acestea poate părea subiective, rămâne ca fiecare cititor să le experimenteze, dacă doreşte, prin plăcerea lecturii textului, inevitabil solitară şi subiectivă, tot ceea ce pot face este să-i ofer încă un mic test pentru a vedea dacă acesta îi va stârni şi lui acea curiozitate iniţială dată de primul paragraf al romanului: ,,Chiar şi în ultima primăvară a mileniului trecut, scrâşnind din dinţii rămaşi valabili sau din proteze, lumea repeta mânioasă că groparul Ciolan era atât de aiurit şi nesemnificativ, încât nu doar că nu avea nici un motiv să se îmbogăţească, să ajungă celebru şi căutat de suferinzi, ci şi că-i va conduce pe toţi, inclusiv pe pruncii de acum, sub pământ. Cică doamnei Moarte îi plăcea să se joace de-a veşnicia cu asemenea indivizi. Aceasta era concluzia la care s-a ajuns după ce unii s-au speriat ca nu cumva, invocându-i moartea sau imobilizarea în pat, în loc să trezească furia Morţii, treziseră mila sau chiar dragostea Longevităţii faţă de el.” 
Desigur, valoarea unui roman nu stă într-un prim paragraf, dar poate spune ceva în ceea ce priveşte stilul său; primele nume contemporane care mi-au venit în minte au fost Fănuş Neagu şi Eugen Barbu, chiar dacă în paginile EX-ului nu mai miroase a Dunăre sau a puşcăriaşi din margine de mahala. Astăzi, dincolo de aceste diferenţe şi chiar dacă voi stârni multe fulgere şi multă mânie, aş îndrăzni chiar să spun că acest roman al lui Ardian Kuciuk poate fi pus alături de ,,Îngerul a strigat” sau de ,,Groapa” pentru că impresionează printr-o frază atent şlefuită, chiar dacă, paradoxal, nu pare astfel, printr-un amestec postmodern, balcanic splendid filtrat şi dozat de poezie, rafinament stilistic şi violenţă blândă a textului ,,îndoită” cu ironie.
Ardian Kuciuk este un scriitor care ar fi meritat să câştige premiul pentru cartea anului sau măcar să fie nominalizat...
Ce i-a lipsit să câştige acest premiu?
Probabil că într-o lume corect alcătuită, nebalcanică, altfel ar fi stat lucrurile...

Probabil că vor sta altfel lucrurile după o traducere şi o publicare la o editură importantă din străinătate care să atragă atenţia întâi acolo şi abia apoi, paradoxal, şi acasă sau cum se spune undeva în text, în ,,Balcanii aştia dulci şi blestemaţi”...